Probabil multe dintre voi ati aflat deja tragic veste… Michael Jackson a suferit ieri un stop cardiac in casa sa din Holmby Hills, Los Angeles. Medicii care i-au acordat primul ajutor au incercat timp de 45 de minute sa-l resusciteze dupa care l-au dus de urgenta la Centrul Medical UCLA din Los Angeles.
Vestea ca Michael ar fi murit se vehicular inca de ieri seara, insa oficialii spitalului refuzau sa dea orice declaratie. Sute de fani s-au strans in fata spitalului s-au rugat pentru regale muzicii pop si i-au fredonat ore intregi melodiile. Totusi, vestea tragic a venit in cele din urma, iar sumbrul adevar a iesit la iveala. Michael a murit la varsta de 50 de ani!
Artistul avea programat un turneu de revenire care cuprindea 50 de concerte ce urmau sa fie susţinute in Londra, incepand cu 12 iulie anul acesta. Toate biletele pentru show-urile sale se epuizasera in doar cateva ore dupa punerea acestora in vanzare ceea ce demonstra inca o data faptul ca Michael avea numerosi fani care asteptau cu sufletul la gura reintoarcerea sa pe scena muzicala. Atunci se spunea chiar ca Michael a izbucnit in lacrimi la aflarea vestii ca biletele s-au vandut atat de repede. Fara doar si poate simtea entuziasmul reintoarcerii. Artistul a tinut o conferinta de presa in care anunta ca dupa aceasta serie de concerte totul se va termina, cariera sa muzicala va lua sfarsit insa, din pacate, nu a mai apucat sa isi vada implinit acest vis…
Cred ca putini pot spune ca nu i-au fost fani. Eu m-am numarat printre ei… desi eram destul de mica si nu intelegea exact ce inseamna sa ai un idol (eram in calasa I-a). Recunosc, am fost poate influentata de sora mea mai mare cu 4 ani si jumatate, insa tin minte cum ne uitam impreuna la concertele lui, pe care le aveam inregistrate pe casete si incercam sa le imit pe acele fane isterice care plangeau atunci cand il vedeau.
Banii nostri de buzunar, spre disperarea mamei, se duceau in mod obligatoriu pe insigne cu Michael Jackson. Avem zeci! Ce faceam cu atatea? Si eu si sora mea aveam geci de blugi blindate de sus pana jos cu acele insigne (aveam dubluri pentru ca evident fiecare era cu setul ei). Spuneam spre disperarea mamei pentru ca am dus-o in acel punct in care intr-o zi le-a adunat pe toate intr-o punga si ne-a amenintat ca le arunca pe ghena daca mai cumparam una singura. Totul pana la insigne, ne-am spus atat eu cat si sora mea asa ca ne-am potolit.
In perioada de criza toti devenim inventivi asa ca nici noi doua nu am facut exceptie! Ne-am apucat sa ne confectionam propriile insigne. Decupam imagini cu Michael din reviste, le lipeam pe o bucata de carton si apoi cu putin scoci atasat pe spate si un ac de siguranta! Asa ca eram si mai mandre de rezultatul final. Probabil am fi avut mare succes cu ele dar pe atunci nu exista trendul “hand-made”.
Mai tin minte cat de tare ne suparam pe bunicul nostru care din dorinta de a ne tachina ne spunea ca este “o maimuta”… Iar noi incepeam de fiecare data pledoaria de aparare ca niste adevarati avocati.
Asa ca astazi mi-a fost imposibil sa nu-mi doresc sa scriu acest articol in memoria primului meu idol… Sunt convinsa ca nu sunt singura care are astfel de amintiri legate de Michael Jackson asa ca va invit sa ni le impartasiti si sa dedicam aceasta zi celui care a fost si va ramane Regale Muzicii Pop!
